Pentru a raspunde cat mai complet acestei intrebari este recomandat sa zabovim putin asupra unui caz judiciar petrecut in SUA (unde altundeva?!!)
Este vorba despre cazul medicului Daniel Merenstein care, avand sub ingrijire un pacient, si, urmand recomandarile ghidurilor medicale, i-a explicat acestuia avantajele si dezavantajele testului PSA. Este important de retinut este faptul ca doctorul si-a documentat foarte bine in inregistrarile medicale aceasta discutie pe care a avut-o cu pacientul.
In urma discutiei cu pacientul, testul PSA nu a fost efectuat.
Pacientul a dezvoltat cancer in ultim stadiu, incurabil si l-a dat in judecata pe doctorul Merenstein si spitalul pentru malpraxis medical, reprosul fiind acela ca medicul nu a dispus efectuarea testul PSA.
Pentru cei care citesc aceste randuri si nu sunt medici, este de subliniat faptul ca studiile arata ca efectuarea testului PSA nu conduce la afirmarea sau infirmarea in mod cert a diagnosticului de cancer de prostata.
Revenind la cazul judiciar, medicul a fost achitat, dar spitalul a fost gasit vinovat si obligat la plata de despagubiri (1.000.000 USD) catre pacient.
Din acel moment, medicul Merenstein si-a privit pacientii ca potentiali reclamanti si a adoptat o atitudine defensiva: recomanda efectuarea a mai multor analize si teste decat este cazul, nu mai are compasiune pentru pacienti, manifestand suspiciuni fata de acestia.
“Nu mai sunt doctorul care ar fi trebuit sa fiu” a declarat el.
Si nu este singurul!
Astfel, in urma neplacutei experiente a unui proces de malpraxis, medicul a adoptat un comportament preventiv care este o forma a medicinei defensive.
Comportamentul preventiv a fost denumit astfel plecandu-se de la ideea ca medicul isi priveste pacientul ca pe un posibil viitor reclamant.
In cadrul acestui comportament preventiv medicul recomanda pacientului o serie de analize si investigatii suplimentare de natura sa asigure medicului posibilitatea unui diagnostic cert, dar si ca acesta sa poata dovedi – in situatia in care pacientul face o plangere pentru malpraxis medical – ca nu i se poate reprosa nimic in raport cu standardul de ingrijire si protocolul medical.
Aceasta forma a medicinei defensive este cunoscuta sub denumirea de medicina defensiva pozitiva.
O alta forma de medicina defensiva este cea negativa in care medicii, pentru a evita plangerile pentru malpraxis, evita sa trateze pacientii care au cazuri medicale complicate cu un grad crescut de risc si cu o probabilitate mai mare de a li se face plangere pentru malpraxis.
Ambele forme de medicina defensiva, atat cea pozitiva cat si cea negativa, nu sunt solutii pentru prevenirea acuzatiilor de malpraxis medical.
Iata cateva argumente:
– daca se cer mai multe analize si investigatii decat este necesar se intarzie diagnosticul si implicit tratamentul, timp in care evolutia bolii poate cunoaste aspecte ireversibile. Si atunci tot medicul respectiv este in culpa.
– testele, la randul lor, comporta riscuri. Spre exemplu: expunerea la radiatii, complicatii ale biopsiilor, endoscopiilor, etc
– daca se refuza sau se evita tratarea pacientilor (de exemplu prin indrumarea catre un alt doctor cu o experienta mai mare) se intarzie diagnosticul si implicit tratamentul care ar putea sa fie retrimis doctorului initial. Iarasi se pierde timpul si uneori poate fi fatal. Avem in Romania cateva cazuri (vezi filmul Moartea domnului Lazarescu ) in care pacientii au decedat pe drumul dintre spitale, in salvare, uneori si din aceste motive, nu numai din cauza insuficientele dotari sau a altor cauze asupra carora nu ne vom opri acum.
– se incarca nota de plata a cazului. Mai multe teste si analize, mai multe consulturi inseamna mai multi bani.
– relatia medic – pacient este afectata.
CATEVA CONCLUZII:
Malpraxisul medical nu poate fi ignorat. Se intampla oricui, oriune, oricand!
De aceea medicii trebuie sa acorde importanta foarte mare malpraxisului medical. Chiar si practicarea unei medicine preventive, nu scuteste medicul de acuzatii de malpraxis.
Doar o practica medicala echilibrata si cu toate masurile de siguranta poate conferi doctorului linistea necesara.
Documentarea intregului act medical este foarte importanta. Asa si-a dovedit dr. Merenstein nevinovatia.
Practicarea medicinei cu sabia deasupra capului nu poate fi un lucru productiv. Statul roman ar trebui sa implementeze un sistem in care medicul bine pregatit, bine intentionat si bun profesionist sa nu traiasca cu temerea permanenta ca poate fi tarat intr-un proces de malpraxis si ca intreaga sa cariera si viata sa fie afectate.
Unii medici continua sa practice medicina defensiva pentru a evita acuzatiile de malpraxis. Aceasta practica nu este recomandata deoarece medicina defensiva poate fi, la randul ei, o sursa de malpraxis medical. Medicina defensiva face sa scada calitatea actului medical. Cu toate acestea, controversa ramane deschisa!
Dumneavoastra ce credeti?
Exprimati-va opiniile si argumentele!